manon.ro

Imagini de la expozitia de PostCaduri din Stockholm.

Postcardurile trimise - tema Egiptul, viziune proprie.

La  cât stau prin dormitoare ar trebui sa fiu deja drogata de atâta somn activ :D.
Aici am mers pe contraste putine... doar matasea si covorul ce mai sparg luminozitatea generala.
Calm si cald totul - just perfect for me...

- din culise -

Aici am definite 3 linii generale pentru cele 3 colectii de baza.

Schema de asezare a patului si a comodei sunt cam fixe (desi liniile de fuga sunt "slightly different"  de la o camera la alta) în rest totul e modelabil, fiecare dupa aerul cerut de stilul mobilierului. Iluminarea camerei, data de luminile locale sau generale e deosebit de importanta. Luminile sunt raspunzatoare de caldura ambientala, în acelasi timp, iluminarea mobilei trebuie sa fie cât mai uniforma sa nu para defect de culoare (tine de o cerinta tehnica în acest caz, uneori tehnicul detroneaza un posibil efect artistic).

Privindu-le nici n-as sti care sa-l aleg. Imaginea de mai jos ar fi permis mai multa încarcatura dar nu-i stilul meu si nici al clientului, ceea ce m-a facut sa fiu rezervata în orice element nou adaugat.

Elegance - caci asa se cheama garnitura de mai jos, la fotografiere nu mi-a placut deloc. Mi s-a parut o alegere nefericita culoarea închisa (aveam o varianta mai veche pe culoare cires), ca urmare recunosc, îmi era chiar teama ca nu o sa iasa nimic nici la ambient. Ei bine surpriza, a iesit din prima, usor, unsa cum foarte putine lucruri iasa. Aproape ca as opta pentru ea ca cel mai fălos caz :D.



Dormitorul din colectia de mai jos m-a chinuit. Nu odata. Nu, de doua ori. Cred ca am facut la versiuni pâna mi s-a acrit LOL. S-a lasat cumplit de greu. Dupa zbateri si lupte seculare obtinusem un ambient,  tiparit, la care am revenit... ma macina ca un vierme, asa încât n-a fost chip pâna nu l-am dezmembrat si recladit de la zero. Manon deschide ochii, e undeva între clasic si modern... mi-am repetat mult. L-am curtat mult. Inspiratia, solutiile uneori cer timp de maturare. Podeaua care în mod normal o mai las cea de la fotografiere (deoarece are umbrele integrate), lânga piatra dadea direct în rustic - îmi omora frumusete de linie clasica.

Salvarea a venit prin folosirea acestei podele "glossy" ca o oglinda neagra. Negru oferea contrastul numai bun... iar fata de tot ce-am facut pâna acum în materie de ambient, aici mi-a reusit o chestiune legata de texturi. Piatra cu aspect rugos, podeaua lucioasa ca o oglinda, perete simplu-neutru cât sa sparga monotonia, vaze si lampi bine studiate... totul îmi place. E altfel, e up to date, e interesant. Recunosc, am avut "a great satisfaction in that day" :D.

Minicolectiile contin toate piesele pentru: dormitor, sufragerie, camera de zi, biblioteca, camera de tineret si uneori multe corpuri individuale. Dimensiunea catalogului este de genul "impresive" - adica 65 cm x 32 cm desfasurat. Camerele sunt lucrate la rezolutie mare. Fisierele de baza din Photoshop pot ajunge la 1. 3 Gb (ex. ambientul romantic de mai sus), minimum este undeva pe al 500MB. Papa resursele calculatorului nu gluma. Avantajul este ca poti obtine postere pâna la 3 x 2m din imaginea de baza ca sa nu mai zic de senzatia care o ai atunci când parcurgi acest catalog... parca esti in interiorul camerelor. Dimensiunea chiar conteaza atunci când vorbim de cataloagele de mobila. Vizionarea pe calculator nu poate înlocui deocamdata acest aspect al reclamei tiparite. Eu ma simt deja un dinozaur al unei vechi forme de prezentare... stiind prea bine ca hârtia, ca si mediu de stocare, pierde teren de la an la an. O sa inventam un nou cuvânt gen "vitange" pentru acest sector... :).

continuare la tema ear :)

Sunetul portavocii se auzea, odata, înca odata,  înca odata-data, sub forma unui ecou cu putere înjumatatita la fiecare izbire de dealul din dreapta si mai apoi din stânga. Anunta marea adunare cea mare. Era întrunirea la care nu trebuia sa lipseasca nimeni din cei neştiuti. Nu se ridicau pretentii de nici un fel, doar prezenta obligatorie. Costumul sau hainele erau de prisos. Chiar era interzisa acoperirea pentru a nu împiedica miscarea ciocanelului pe nicovala. Deci costumul auzului "a la Adam si Eva" era singurul rau necesar. Aceasta aducea aminte de nunta în care mirii pusesera conditia prezentei nud - ei însişi fiind primi pe lista care respectasera conditia. A fost singura nunta unde mâncarea lipsea din meniu si nimeni nu observase :).

Apusul se stingea încetut dupa creasta. Fiecare catinel, îsi ocupa locul pe scaun  privind linistit disparitia soarelui dupa linia orizontului. Stelele una câte una îsi faceau aparitia în întuneric rotindu-si ochii spre scena, luminând-o. Spectacolul putea începe.
Jocul era dincolo. Aici era auditoriul.

"Call for altered postcards of famous tourist sights from all over the world." My proposal, of course - Egypt.

Am reusit sa termin proiectul legat de postcarduri. Am 3 versiuni diferite pe aceiasi tema. E curios ca nu am avut nici o idee pentru România dar în schimb pentru Egipt au curs de la sine.

Varianta 1. Învechita... ca un perete de pictura murala, lipit nisip pe carton, dupa uscare tras citeva tuse de acrilic alb si maro... spalat in baie de apa pâna ce culoarea s-a întins, mai pus citeva atingeri de culoare pe suprafata imbibata cu apa... spalat... pus la uscat... presat. Arata ca un zid vechi. Numai hieroglifele au ramas neatinse.

Varianta 2. Versiunea mea minimalista

Varianta 3. Foloseste reliefuri. Am stricat o gramada de material pina am reusit una sa nu o ratez. Negrul fiind foarte sensibil m-am trezit ca lipiciul lasase urma pe margini... am salvat situatia lipind nisip si dind o usoara intorsatura lucrurilor. Mâzgalit usor cu pixul... nu e perfecta deoarece e hand made dar e interesanta zic eu datorita simplitatii. Plicul aferent l-am facut deosebit de complicat ca sa poata proteja relieful piramidei.

dedicat Irenei