manon.ro

De o buna bucata de vreme sunt intrata adânc în domeniu 2D. Nu prea voi sa aud sau sa vad alte lucruri*. Plasuta mi-e plina cu tot felul de reviste si cataloage la subiect. Am strâns, în timp, materiale si adrese, le-am orânduit cu grija în jur deoarece ochiul cere sa vada, asa a fost educat.

Textul de mai jos e o descriere a unei casute "imaginare" asa cum îmi aparea mie acum mai bine de un an. Evident pe aceeasi vreme acelasi preocupari. Uneori am senzatia ca viata mea curge dupa cicluri bine definite precum anotimpurile.
--------------------------------------------------------- 

Întunericul noptii se risipea topit sub lumina diminetii. Stateam întinsa pe spate si priveam soarele ridicându-se din adâncul oceanului. Atinsese marginea serpuita, miscatoare a apei, distorsionindu-se prin dizolvare: la sfert, la jumatate, pâna la un întreg. Se rupea în rondele uleioase si linii arzânde trecând din rozuri albastrui spre portocaliu si galben de foc, apoi, suindu-se cu dezinvoltura peste valurile mici. Eu eram dedesupt, undeva în adâncul albastrului turchiz al apei. Stateam întinsa pe divanul din nylon clar si moale. Reflexele apei jucau pe peretii subtiri chihlimbarii ale casei mele transparente acvatice. Gogoasa casa M n-avea colturi. Nici macar n-avea o forma perfecta, dar era enorma si usoara datorita golului sau interior. Se misca agale urmând unduirea curentului. Parea sa asculte lulubay-ul continuu, nesfirsit al apei. Cred ca toate celulele corpului meu rezonau cu aceasta miscare generala. Se anunta o zi senina. Micul meu balon, gol pe dinauntru era compartimentat în trei. Cei 2 pereti despartitori grosi de 15cm, din chihlimbar plin cu vinisoare rosiatice, lasau sa zaresc urma-umana a omului meu mai mult intuita, decât reala. Acesti pereti nu se îmbinau în unghiuri drepte. Capatul lor erau lins si întins prin netezire în tavanul si podeaua subtire a gogoasei eliptice. Interiorul celeilalte camere se vedea distorsionat. Biblioteca cu carti semana cu clapele a zeci de piane întoarse invers. Aveam senzatia ca privesc printr-un ochelar cu sticla groasa, borcan, plin cu miere si ceara fagure scursa de la caldura.

Rasaritul plecase.

M-am întors pe burta, pe divanul meu transparent, sa privesc spectacolul diminetii acvatice. Zâmbeam cuminte privind pestii îmbracati în pijamale verticale sau orizontale, precum prizonierii... sau cel indigo cu con rosu în frunte. Venise si unul patat cu cercurile de pe spate ce fluctuau a suparari sau exaltari. Eram nou venita în casuta acvatica, asa ca, trebuia sa le învat formele de exprimare. Putin mai încolo în nisipul alb sticlos, de lânga corali, un lobster micut cu pestisorul lui pilot se apucara de sapat. Pe peretii subtiri, ai gogoasei mele acvatice, vedeam jocul interminabil al reflexelor intretesute alb-albastrui. O liniste de apa, cu zgomot surd, înfundat, ma înconjura. Pluteam în albastrul oceanului aproape de tarmul acoperit de corali.

Era doar un vis.
Casa mea din vis.
:)
--------------------------------------------------------------------
curios lucru. înca nu mersesem în larg la scufundari când am scris acest articol, dar senzatiile, culorile, descrierea pestilor este parca as fi vazut. hmmm very strange...

Culorile vorbesc mult, puse împreuna vorbesc de-odata (nu-si dau rândul, nu se asculta intre ele), uneori se cearta. Iar culorile tari urla!

Sunt în a 3 zi consecutiva în care ma termina culoarea albastra. Nu înteleg de ce am probleme permanent când dau de ea. E dificila, capricioasa, exclusivista, agresiva. Pot sa gândesc într-o bogatie infinita, în mai toate culorile, dar în albastru si mov ma pierd. Bat pasul pe loc ca si calusarii, ore si ore întregi. Asa de greu sunt de împacat cu un rezultat final în albastru. Si-atunci caut sa fentez. Sap în nuante de albastru unic catre turcoazuri care parca se mai armonizeaza în vreun fel, si cu ceva culori mai calde. Albastrul ultramarin este îngrozitor în punctele intermediare ale unui degrade. Un aspect curios al culorii albastre: desi are o plaja de la turcuazuri pâna la ultramarin arareori nuantele astea intermediare merg împreuna. Parca albastru ar fi 10.000 de lumi sub acelasi cer. Cu toate acestea oamenii adora albastru. Primii mei ani de design se desfasurau exclusiv sub semnul culorii albastre. Nimeni nu voia sa recunoasca alte culori pe lumea asta. Ma luptam cu morile de vânt spunându-le ca albul e cea mai împlinita si frumoasa culoare.

Un strop de verde scapat pe pe o suprafata dominanta albastra (cyan mai ales) va albastrii verdele (ca sa nu zic îl va omorî). Daca vrei ceva cu adevarat hipnotic, scrie un text magenta (nu foarte mare ca pondere) pe o suprafata cyan. L-ai terminat pe oricine cu acesta combinatie, pe lânga ca nimeni nu va putea citi textul. Pupilele i se vor roti în cercuri si subit va adormi. Si unde sa mai pun ca LCD-urile suprasatureaza albastru... si mai ales rosul. Rosul pe monitoarele LCD nu mai are adâncime devine doar o masa ticlam-tiganeasca fara forma.

Modelul de mai jos e unul acceptabil avind in vedere ca e pe albastru. Imi place asimetria compozitionala si de asezare. Nu are chiar aspectul unui site conventional. Albastrul însa - pe TFT unde l-am lucrat azi, era calm si decent... acuma seara pe LCD ma orbeste. L-as mai stinge cu negru. Ufff culorile astea...

Lânga calculator sta de dimineata parfumul ce l-am primit ieri cadou, NOA DREAM (de la Cacharel) un ambalaj foarte curios, ca un glob in interiorul unui cub - e o iluzie optica desigur intr-o culoare silver. In interiorul sticlutei bombita se misca in leganare o "perla".
In ultimele 2 luni am dat cadouri 90% sub forma de parfum. Ador parfumurile desi stiu prea bine ca cele mai adevarate "afrodisiace" nu sunt cele imbuteliate frumos cu miros de trandafir, lemn de santal sau mosc. Nicidecum. Ele sunt imaginea unor gradini înselatoare ambalate la sticluta. Poti imagina insa, livada cu piersici (vezi Tresor) sau livada cu mere verzi, oceane de apa nesarata sau mirosul drogheriilor doamnelor, parfum de pudra sau mirosuri grele de radacini de pamânt.

Trebuie sa recunosc ca domnita peste care am dat la Sephora, ieri, era genul meu. Spunând doar o fraza descriptiva îmi raspundea exact cu numele ce doream sa-l aud. Ori eu explicam al naibii de intuitiv ori ea îmi citea gândurile. E placut sa dai peste astfel de fiinte extrasenzoriale in locurile unde chiar conteaza acest lucru. Fata era subtirica, înaltuta, cu parul negru abanos, o tunsura a la Cleopatra, si cu niste gene false supraestimate, iar narile probabil fine ca ale unui mânz tânar caci dintr-o singura privire te indrepta spre raftul dorit. In fapt fara sa stie scopul meu - eu cautam parfum pentru niste persoane pe care nici nu le cunosteam (eram in serviciu pt. domnul meu), m-a indreptat spre preferintele ei personale, care intâmplator corespundeau cu ale mele.

Primul dintre parfumurile aratate era noul parfum Cacharel - Scharlett. Fara sa se sfiasca mi-a spus ca e parfumul ei preferat. Usor floral - o combinatie de iasomie, flori de tei, santal.. hmm interesant... eu însa, aveam o fixatie spunând simplu; caut unul usor, fresh, acvatic... îmi scapa numele (si scotoceam serios in sertarele balconului superior central numele exact al marcii... mi-aduceam aminte doar prima litera - "D")---> m-a privit sfredelitor, a clipit de 2 ori si mi-a zis:
- Da. Stiu care e.
M-a dus 2 rafturi mai încolo si a luat sticluta de la Davidoff - Cool water.
- Acesta... si mi-a întins hârtia tester. 
Yeeees... asta era numele!

Final. N-am luat davidoff pentru ca parea putin mai dens si usor atipic feminin. M-am oprit la superbul Scarlett care venea împreuna cu Noa Dream. Faptul ca venea together nu-nsemna nimic daca mirosul lui nu-mi spunea mare lucru. Dar NOA nu era un noname pentru mine. Era parfumul ce-l stiam din reviste de ani intregi. E un clasic asa cum e Cerruti 1881 (din care mai am in sticluta neterminata), sau Chanel No. 5 . Pe vremuri anumite reviste straine veneau impregnate în anume mirosuri. Acesta a fost primul meu mod adulmecare olfactiva. Desigur ca parfumurile au agatate o imagine generica - foarte bine aleasa coloristic, emotional--> daca aduci si mirosul ca însotitor - esti gata. Sunt cuie bine înfipte. Chiar îmi place idea longevitatii acestar marci, in acest fel cladesti nitica istorie olfactiva.

La Cacharel am iubit reclamele (Eden, Loulou, Anais Anais). Când am vazut ambalajele in realitate, m-au dezamagit. Intre timp au mai lucrat la acest sector dar au stricat imaginea generica. Strange. Acum NOA este part of mine :)... V-as atasa si mirosuri :D daaaar am si eu limitarile mele... mai asteptam vreo 10 ani.